Just staring at the walls

Am ramas mut cand am vazut c aportocala aterizase pe peravzul meu. Am luat-o in mana si m-am uitat cu ochii mari la ea.
-Ma rog... Esti buna! am ranjit.

- Ti-am spus ca exersez.
Aveam un zambet dragut presupun.
- Vrea si prietenul tau una?

-Ahm... nu stiu, intreaba-l, am chocitit.
M-am uitat la Andrew.
-Nu cred ca vrea. Sunt dulci sau acre?

- Sunt dulci si zemoase.
M-am pus inapoi pe bicicleta, cu capul in sus.

-Sa vedem.
Am curatat incet portocala. Cand am terminat, am rupt-o in doua, apoi am bagat o bucata mica in gura. Intr-adevar era foarte dulce.
-Si cu cat le vinzi? Ca as vrea sa-mi aduci un kilogram,a m ranjit.

A inceput sa'mi vibreze telefonul si dupa ce am citit mesajul m'am uitat la Aoki.
-Eu tre sa plec!Bye!i'am zis ducandu'ma spre usa.

Am ridicat din umeri.
-Ok. Bye.
Ce puteam face? Nu-l puteam obliga sa ramana.

- Mai ai treaba cu mine?
Il priveam de jos, de pe bicicleta. Probabil paream micuta.

-Da! am strigat hotarat. Vreau portocale. Imi aduci cateva? Sau trebuie sa vin eu dupa ele?
Nu m-ar fi deranjat sa cobor sa iau portocalele, dar imi era putin lene.

- E in regula. Ti le pot aduce.
Am scos o pumga si am pus 5-6.
- E bine asa?

-Perfect, i-am zis si am facut cu mana semnul pentru "ok". Intra in bloc si cauta apartamentul 24 si acolo dai de mine.

I-am facut cu mana si am intrat in scara blocului. Am urcat doua etaje. Undeva, pe acele usi scria clar 24. Am batut.

Am mers sa-i deschid.
-Ai fost rapida. Intra, te rog. Nu-mi place sa-mi tin musafirii afara.

Am intrat la indemnul sau.
- Poftim portocalele domnule.

-Domnule? Chiar asa de batran par? am intrebat ofticat si am luat portocalele de la ea, mormaind un "multumesc".

Mi-am dus mana la ceafa confuza.
- trebuie sa fiu politicoasa cu oricine...