O plimbare prin centru.

-Observ ca pe tine te fac fericita lucrurile marunte. Ma insel?
Am vazut in fata restaurantul. Arata foarte dragut de afara.

- Nu te inseli. In viata trebuie sama bucur de lucruri marunte. Cum ar.. o adiere calda de vant.. un zambet.. de zapada...

Imi placea inocenta ei. Parea foarte firava, gata sa se sparga in orice moment.
-As avea foarte multe de invatat de la tine...

- Hmm... cred ca am avea de invatat reciproc. Cine stie.
Inca cative pasi pana la restaurant. Aveau o mancare buna la pret mic.
- Oprim aici?

Nu credeam ca ea avea ceva de invatat de la mine, dar n-am mai zis nimic.
-Da. Oprim aici.
M-am oprit din pedalat si am pus un picior jos. Am asteptat ca Sarani sa coboare.

M-am dat jos de pe bicicleta si m-am oprit cu fata la el ca sa-l astept.
- O sa-ti placa ospatarul. Mi-e prieten.

M-am dat si eu jos de pe bicileta.
-Imi plac ospatarii care nu fac fite, am chicotit. Apropo, bicileta unde o lasam?

- Langa geam. Micky e special si amabil. Il iubesc din toate punctele de vedere.
Am mers spre usa, dar nu inainte sa vina si el.

Am "parcat" bicicleta langa geam si am ascultat atent ce mi-a spus. Am urmat-o spre usa, dar m-am oprit si am deschis usa lasand-o pe Sarani sa intre.
-Te rog.

- Multumesc.
Am intrat si am fost placut surprinsa de priveliste. Era plin de oameni veseli, amuzati...
- Sa stam in colt.

Am urmat-o in restaurant. Era foarte multa lume, lucru care m-a surprins. Ne-am intrebtat spre masa din colt. Am tras scaunul de la masa pentr a se putea aseza.
-Chiar nu m-am asteptat sa fie asa de multa lume aici.

M-am asezat si am soptit un multumesc.
- Oamenii se simt intradevar bine aici. Sunt serviti cum trebuie, au parte de mancare buna si se pot lungi la vorba cat vor...